Haggard – Tales of Ithiria (album review)

Dupa 4 ani de la lansarea ultimului material discografic in 2004 (Eppur Si Muove), fanii Haggard au fost rasplatiti cu un nou album, mult mai epic decat precedentele, intitulat Tales of Ithiria si aparut la Drakkar Records pe 29 august. Desi initial data lansarii era 29 iulie 2007, ea a fost amanata cu un an. De altfel este stiut faptul ca Haggard lucreaza mult la un album pentru a iesi cat mai perfect.

Tales of Ithiria se pare ca s-a apropiat de perfectiune, fiind foarte bine structurat: 5 capitole, un cover si cateva interlude-uri interesante. Initial numit A dark winter’s tale, albumul nu mai are ca tema personaje si evenimente istorice ci este o poveste medievala fictiva scrisa de compozitorul Asis Nasseri in versurile pieselor.

The Origin este intro-ul care fixeaza prin versurile sale povestea. Avand o linie melodica epica si folosind vocea profunda si echilibrata a lui Nasseri, piesa reuseste sa recreeze o atmosfera medievala care va fi prezenta pe tot parcursul celor 43 de minute a materialului.

Chapter I – Tales Of Ithiria continua intro-ul, pastrand o linie melancolica prin combinatia de vioara, violoncel si pian, completate prin vocea sopranei si claritatea vocii lui Florian Schnellinger. Nu lipsesc mai tarziu in melodie growl-urile lui Asis Nasseri si chitarile electrice care acompaniaza instrumentele traditionale. Versurile vorbesc despre initierea fiului si sfaturile date de catre tatal sau viitorului razboinic,intr-un inceput de iarna.

In Chapter II – Upon Fallen Autumn Leaves soprana se depaseste, la fel si responsabilul cu growl-urile, duetul celor doi fiind remarcabil. Daca in primul capitol pianul si-a facut simtita prezenta, aici el lipseste cu desavarsire, probabil si din cauza piesei care s-a vrut sa fie mai agitata si operatica in acelasi timp.

La Terra Santa, capitolul 3 al povestii muzicale este mult mai lenta desi sunt prezente si cateva growl-uri. Harpa si flautul au cel mai mult de lucru in aceasta piesa, pianul fiind prezent destul de discret.

Vioara atrage cel mai mult atentia in Chapter IV – The Sleeping Child. Si el un track zbuciumat in care pianul nu exista iar alaturi de growl-uri si vocea operatica este prezent si un cor prin cateva pasaje. Urmatorul track, Hijo de la luna sau Son of the moon in engleza, constituie un cover foarte bine facut, cu versuri traditionale si instrumente proprii medievale introduse in linia melodica. O piesa frumoasa bazata pe pian si vioara, primul facandu-se simtit cel mai mult din tot albumul in aceasta interpretare in care vocea solistei este exploatata la maxim imbinandu-se sublim cu ritmul chitarilor.

Dupa ultimul monolog, care se aseamana cu o profetie razboinica, urmeaza si ultima piesa, Chapter V – The Hidden Sign, in care se abuzeaza de vioara intr-un mod placut, element caracteristic intregului album de altfel. Nasseri este la inaltime, insa, de aceasta data, soprana canta doar cateva versuri. Liricile sunt impresionante atingand apogeul in aceasta piesa, liderul formatiei demonstrandu-si talentul literar cu ocazia acestui album.

Una peste alta, Tales of Ithiria constituie o frumoasa opera de arta fictiva care te indeamna sa o asculti de mai multe ori pentru a intelege si aprecia intregul proces al compozitiei si pentru a interpreta intreaga poveste din liricele sale. Si cine spune ca acest album nu aduce nimic nou greseste, Haggard fiind o sursa continua de noutate prin muzica sa.

Metal summer

Vesti bune pentru iubitorii de metal din tara. Anul 2008 se pare ca este cel mai activ din punct de vedere a concertelor care au fost sau se anunta cu precadere vara asta.

Dupa cativa ani de asteptari iata ca isi fac aparitia pe plaiurile mioritice trupe ca Iron Maiden, Metallica sau Judas Priest; acestea fiind doar capurile de afis a verii. In afara de cele 3 vor concerta trupe mai putin cunoscute dar foarte interesante. Festivaluri ca artmania sau metal maniac dau posibilitatea unei mini vacante nu tocmai ieftine dar care va merita cu siguranta banii.

Indoieli

S-au intamplat multe lucruri ciudate in ultimul timp. Seara asta pare linistita…o ploaie usoara danseaza afara si isi urmeaza vesnica meserie netinand cont de semnele noastre de intrebare… sfidandu-le. Cate intrebari existentiale nu mi-am pus? Cate picaturi de apa nu au cazut in timp ce incercam sa dezleg noduri imposibile?E intuneric afara…cred ca simbolizeaza lipsa de raspunsuri…in orice caz impodobeste multe enigme. Cand trec printre oameni pot sa citesc toate intrebarile lor…ii simt frustrati…oare is aceleasi intrebari care ma bantuie si pe mine?

Ratacire spirituala

Peisaje citadine amestecate cu arome scarboase din trecut. Pustietate dezolanta, gunoaie rostogolite de vant, atmosfera de resemnare. Predomina neputinta oamenilor de a-si depasi conditia umana pentru a tinde spre perfectiune. Lipseste vointa proprie. Nimeni nu are un scop nobil. Toate obiectivele sunt focalizate spre aceeasi cale uzata: mediocritate spirituala si bunastare materiala.

Ma simt inghitit treptat de un oras hibrid post comunist. O copie fidela a multor orase asemanatoare de la noi care nu lupta pentru a iesi din mediocritate ci prefera sa traiasca dupa vechile reguli implantate de generatii intregi.Batrani indoctrinati in gandire fara voia lor. Incuiati care refuza sa schimbe modul lor de a vedea lucrurile. Adolescenti la fel de putrezi in ideologii ca cei batrani. Oras intr-o continua putrefactie sub soarele dogorator al tranzitiei infinite

Toata lumea conspira impotriva tututor. Animale de prada deghizate in miei lingusitori. Toate pentru a avea o viata care cred ei ca e fericita. Mi-e un fel de mila de ei; toti cred ca au descoperit esenta vietii dar nu sunt nici macar aproape de ea.

Toate par sa conspire pentru pierderea oricarei valori morale. Climatul perfect pentru strabaterea eterna a labirintului intunecat al necunoasterii… bine ati venit la spectacolul ratacirii spirituale…biletele sunt gratuite.

Spiritual freedom

Uram visurile care iti ghicesc cele mai arzatoare dorinte. Si de-a lungul somnurilor mele adanci si linistite am avut o multime. Unele te consuma si te bantuie perioade lungi de timp fara sa reusesti sa le uiti. Altele se agata si raman cu incapatanare in tine fara sa le poti alunga tot restul vietii. Cateodata obsesia unui om poate proveni dintr-un vis imposibil sau aproape imposibil de realizat.

In cazul meu obsesia a fost doar accentuata de un vis. Un vis intr-o noapte linistita, diferita de alte nopti. Adierea vantului aromat de primavara patrunda prin geamul deschis, nimic nu o oprea sa intre in visul meu.

Cat de verde era lumea la poalele muntilor. Armonia era pretutindeni, nestingherita de nimeni. Libertatea o simteai in aer. O puteai atinge cu varfurile degetelor. Nu era nevoie de nici o adaptare, mi-am dat seama ca am in sange tot ce-mi trebuie pentru a supravietuii acolo. Aveam spatiu, spatiu in care sa respir curat si sa imi purific spiritul. Mi-am gasit locul;vroiam un loc mare si izolat, l-am obtinut…

Dimineata a disparut tot, strivit de realitate . Mi-au trebuit cateva ore sa-mi dau seama ca nimic nu a fost ceea ce vroiam eu sa fie. Un singur vis mi-a dezvaluit cateva lucruri pe care nu le realizam.

Mi-am dat seama cat de captiv eram. Captiv intr-o inchisoare invizibila care te uzeaza treptat si te face nereciclabil. Vroiam sa regasesc acel loc mirific de la baza muntilor si sa reiau sirul trairilor frumoase. O lunga perioada de timp am cautat locul din vis in mod involuntar, plimbandu-ma prin diferite locuri departe de agitatia urbana, ascunse in propriile lor taine.

Treptat mi-am regasit linistea interioara. Am invatat sa privesc si sa apreciez lucrurile dincolo de aparente. Dincolo de viziunile celorlalti. Pacea se instala in mine dar trebuia sa hoinaresc in continuare.

Nu aveam insa nimic inpotriva, imi placea sa cunosc lumea in care traiesc, doar asa ma puteam cunoaste pe mine insumi.

Iata si o piesa care se potriveste perfect ca fond sonor la ce am povestit mai sus : Eddie Vedder(Pearl Jam) – ” No ceiling” , piesa din filmul “Into the wild” pe care il recomand tuturor celor care vor sa isi regaseasca libertatea adevarata pierduta poate intr-o societate care a uitat valoarea spirituala a vietii.

Celebrand viata

Am facut acest blog din dorinta de a avea un loc unde sa pot elibera valurile de cuvinte. Aici se vor regasii intamplari fericite, intamplari mai putin fericite, sentimente, stari si alte lucruri care nu lipsesc dintr-o existenta normala pe care mi-o imaginez ca pe un grafic al starilor plin cu valori pozitive si negative care variaza de la o zi la alta. Cu toate aceste variatii, existenta este ceva frumos si probabil ca fara ele ea nu ar mai fi asa interesanta. Asadar bine ati venit la celebrarea vietii…distractie placuta oamenilor.

1-2 mai a fost unul din acele momentele frumoase din viata, o urcare in graficul trairilor pe care l-am prezentat mai sus. Probabil iesirea din 1-2 mai 2008 va ocupa un loc important in fruntea amintirilor placute nu doar din memoria mea ci si din a multora care au fost cu mine atunci.

De un an am tot planificat sa ne reintoarcem in gradina lui step in 1 mai 2008 pentru a ne organiza mai bine ca anul trecut si pentru a fi mai multi.Cu o zi inainte de ziua Z am facut cumparaturile de care aveam nevoie si pana seara aproape totul era pregatit.Dimineata la 9 ne-am adunat toti langa manastire nelipsind bineinteles chitara lui step pe care l-am stresat incontinuu sa nu o uite. Eram 11 persoane care au luat fiecare cate un bagaj pana sus pe deal.LIpsea doar Dana, care avea sa ajunga ceva mai tarziu cu niste prieteni din Timisoara.Odata ajunsi sus am admirat privelistea,am cantat cate ceva pe la chitara si am inceput greaua munca de adunat lemne pentru foc(avea sa ne trebuiasca multe).Desigur ca in tot acest timp nu au lipsit socializarile, sfanta bere sau visinata(adusa de mine). Pe la amiaza am savurat celebrul gulas a lui cosmin (bucararul nostru care s-a descurcat excelent) si dupa aia a inceput recitalul pe la chitara la care eu, step si dana cantam cu schimbul si distram publicul cu melodii acustice faine de la nirvana, phoenix sau tot felul de improvizatii. Ne-am inteles bine si cu prietenii lui dana din timisoara care s-au dovedit a fi foarte de treaba.Spre seara au plecat toti dar elek si satana s-au intors alaturi de multa bere.Dupa masa de seara am facut focul de tabara care a fost impresionant in primele 2 ore de viata.In alea 2 ore am stat toti in jurul focului delectandu-ne cu bere si tot felul d dedicatii pe la chitara.Pe la 12 a inceput o ploaie care a durat cam o ora si care ne-a umezit destul de bine,dar dorinta de a celebra viata a fost mai puternica… am mers prin ploaie dupa lemne de foc si am petrecut momente faine dupa aia chiar daca a fost destul de frig. Nu prea a dormit nimeni dar nu avea nici o importanta asta.Dimineata la 7 eram cam inghetati ceaiul nefacandu-si efectul.Dupa cateva ore,pe la 11, dupa ce am strans tot am inceput coborarea, destul de anevoioasa. Ajunsi jos am facut ultima poza de grup dupa care ne-am despartit fiecare nu inainte de a recapitula entuziasti cate am facut si ce fain a fost.

Cam asa s-ar putea rezuma o adevarata celebrare a vietii indiferent de neajunsuri. Doar experiente ca aceasta te pot face sa realizezi ca existi in toata splendoarea unei fiinte umane: alaturi de prieteni, departe de invalmaseala lumii, adapostit de aripile naturii, simtind aromele libertatii luand diferite forme. Restul lucrurilor care cateodata avem impresia ca au importanta sunt doar abstract.